Simptome

  • Care sunt simptomele întâlnite la pacienţii cu rectocolită ulcero-hemoragică şi boală Crohn ?

Atât rectocolita ulcero-hemoragică, cât şi boala Crohn sunt afecţiuni inflamatorii cronice intestinale. De aceea, unele simptome sunt comune ambelor afecţiuni. Cu toate acestea, există diferenţe fundamentale în manifestările clinice datorate faptului că localizarea şi severitatea inflamaţiei inflamaţiei diferă în rectocolita ulcero-hemoragica şi boala Crohn.

Manifestările generale
 includ: oboseala, fatigabilitatea, reducerea/pierderea apetitului, uneori febră uşoară/moderată, stare generală alterată.

Manifestările specifice se corelează direct cu prezenţa şi localizarea inflamaţiei intestinale. Ele includ: modificarea tranzitului intestinal (scaune neregulate, frecvente, ziua şi noaptea, în număr şi de volum variabil) până la diaree severă cu mucus, puroi şi sânge în amestec; dureri abdominale cu caracter de crampă sau persistente, localizate într-o anumită arie abdominală, corespunzătoare segmentului de intestin inflamat, sau difuze; greaţă şi vărsături. Dacă pierderea de sânge din scaun este în cantitate mică şi persistentă (aşa numita hemoragie intestinală „ocultă”, care nu poate fi observată cu ochiul liber), ea poate fi pusă în evidenţă cu teste speciale pentru hemoragii oculte în fecale şi se soldează cu anemie.
Atât în rectocolita ulcero-hemoragică, cât şi în boala Crohn numeroase alte organe pot fi afectate în cadrul unui proces inflamator sistemic (general). Cele mai frecvente manifestări extraintestinale bolilor inflamatorii intestinale sunt : inflamaţia articulaţiilor mari sau mici ale mâinilor şi picioarelor, coloanei vertbrale şi pelvisului („artrită”) cu dureri şi limitarea mobilităţii articulaţiilor afectate, inflamaţia oculară, îndeosebi a irisului şi conjunctivei, inflamaţia tegumentului şi ţesutului gras subcutanat de la nivelul extremităţilor (mâini, picioare) determinând „eritem nodos” (zone nodulare tumefiate, roşii, dureroase) sau inflamaţia şi necrozarea tegumentului  („pyoderma gangrenosum”), inflamaţia nespecifică a ficatului („hepatită”) sau căilor biliare („colangită”), tromboze venoase etc.

Rectocolita ulcero-hemoragică,afectând strict colonul, determină, în perioada de activitate, diaree cu mucus, puroi şi sânge. Severitatea diareei depinde de severitatea şi extensia inflamaţiei: atunci când întreg colonul este afectat („pancolită”) pacienţii pot prezenta 10-20 scaune/zi, apoase, diurn şi nocturn, cu sânge abundent şi mucus. Dacă este afectată numai porţiunea terminală a colonului (rectul şi sigmoidul) („rectosigmoidită”), scaunele sunt mai solide, cu striuri de sânge, iar pacienţii prezintă „tenesme rectale” (senzaţii frecvente de scaun neurmate de emisia de fecale), senzaţia de scaun imperios sau incomplet (prin inflamaţia rectului).

Boala Crohn poate afecta atât intestinul, cât şi colonul. Datorită localizării limitate şi segmentare, în stadiile iniţiale, diareea poate să lipsească. Frecvent, datorită lumenului intestinal inflamat şi îngustat, este întâlnită durerea abdominală. Numeroşi pacienţi sunt operaţi pentru această simptomatologie cu suspiciunea de „apendicită acută” sau „tumoră de colon” (dacă segmentul intestinal inflamat se palpează), diagnosticul de boală Crohn fiind stabilit postoperator, prin examenul histologic al piesei de rezecţie intestinală. Boala Crohn se poate asocia cu deficit ponderal important, denutriţie sau variate deficienţe nutriţionale. Atunci când inflamaţia afectează regiunea anusului, se formează fistule (comunicări anormale între lumenul intestinului şi un alt organ sau tegument) ce drenează continuu/intermitent un material purulent şi abcese perianale; ele pot deforma anatomia regiunii din jurul anusului provocând pacienţilor durere/disconfort local, anomalii urinare, tulburări ale activităţii sexuale, probleme psihologice majore.