Diagnostic

  • Care sunt metodele de examinare pentru confirmarea diagnosticului de rectocolită ulcero-hemoragică şi boală Crohn ?

Medicul în grija căruia sunteţi vă va cere acordul pentru efectuarea unei suite de investigaţii destinate 1) confirmării diagnosticului şi excluderii altor cauze ale simptomatologiei pe care o prezentaţi, 2) determinării tipului, localizării şi extensei afecţiunii intestinale, 3) determinării manifestărilor extraintestinale (artrite etc), complicaţiilor şi consecinţelor acesteia (anemie etc.) şi 4) urmăririi evoluţiei afecţiunii.
Aceste investigaţii cuprind: examenul clinic obiectiv, analize de laborator, examenul ecografic abdominal, examene endoscopice şi radiologice.

Prin palpare, percuţie şi auscultaţie cu stetoscopul (examen clinic), medicul va examina cu atenţie întregul organism, îndeosebi, abdomenul. La examenul abdomenului, acesta va încerca să descopere zonele dureroase şi eventuale mase inflamatorii abdominale palpabile. Va fi apreciată strarea de nutriţie şi vor fi atent examinate articulaţiile, tegumentul, mucoasele, ochii etc. De asemenea, medicul vă va propune un examen atent al regiunii perianale, precum şi examenul digital al rectului numit „tuşeu rectal” (degetul examinatorului protejat cu manuşă va fi introdus în rect pentru aprecierea inflamaţiei, ulceraţiilor şi pierderilor de sânge rectale).

Principalele analize de laborator sunt: hemograma (hemoglobina şi numărul globulelor roşii, numărul şi proporţia globulelor albe, numărul trombocitelor sau plachetelor sanguine), viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSH), proteina C reactivă – destinate evidenţierii semnelor de inflamaţie; sideremia (concentraţia fierului în sânge), electroliţii serici (sodiu, potasiu, clor, calciu, magneziu), oligominerale (minerale aflate în cantităţi mici în ser: zinc), vitaminele serice (vitamina B12, folaţii, vitamina D) – destinate evaluării procesului de absorbţie a nutrimentelor; examene din urină şi fecale.

Ecografia abdominală 
este cea mai simplă şi inofensivă metodă de examinare a abdomenului. Acurateaţea ecografiei abdominale pentru detectarea şi caracterizarea leziunile intestinale specifice rectocolitei ulcero-hemoragice şi bolii Crohn este limitată. Peretele intestinal inflamat, îngroşat şi îngustarea (stenoza) lumenului intestinal pot fi puse în evidenţă prin examinare ecografică.
Pentru evaluarea tipului, localizării şi extensiei afecţiunii inflamatorii intestinale sunt utilizate endoscopia digestivă cu/fără examen histologic şi examenele radiologice.

Endoscopia 
este o metodă optică ce permite vizualizarea directă, din interior, a organelor cavitare abdominale. Endoscopul este un instrument tubular flexibil cu diametrul de 9-12 mm, având la extremitatea cu care este introdus în organism un sistem optic integrat, conectat la un mănunchi de fibre optice; acestea transmit lumina în interiorul organului examinat şi capteaz imaginea obţinută şi o transmit unui monitor TV (videoendoscoape). Endoscopul are şi un „canal de lucru” prin care pot fi introduse diferite instrumente pentru biopsii destinate examenului histologic şi manevre terapeutice. Introducerea endoscopului prin cavitatea bucală (endoscopia digestivă superioară) permite vizualizarea esofagului, stomacului, duodenului şi, cu intrumentar adecvat (enteroscop, videocapsulă), a intestinului subţire. Introducerea endoscopului prin anus (endoscopia digestivă inferioară) permite vizualizarea colonului şi a unui segment variabil de intestin terminal (ileon). Capsula endoscopică este o metodă relativ nouă care constă în înghiţirea unei videocapsule ce permite vizualizarea şi înregistrarea imaginilor endoscopice (fără posibilitate de biopsie) în timpul tranzitului prin tubul digestiv uman. Ecoendoscopia constă în examinarea ecografică prin intermediului unui endoscop a peretelui unor variate segmente digestive.
Endoscopia digestivă se efectuează după o pregătire specifică fiecărei examinări (absenţa consumului de alimente şi lichide, administrare de laxative) şi asociază cu un disconfort variabil. Pentru a oferi un confort maxim pacientului şi condiţii bune de examinare endoscopistului, endoscopia digestivă superioară se efectuează cu anestezie locală oro-faringeală, iar endoscopia digestivă inferioară (colonoscopia) se efectuează, preferabil, sub anestezie generală.
Examinarea endoscopică asociată cu examen histologic permite confirmarea inflamaţiei, tipului, extensiei şi severităţii acesteia. Diferenţierea rectocolitei ulcero-hemoragice de boala Crohn este posibilă prin aceste metode în peste 90% din cazuri.

Examenul radiologic
 reprezintă o altă modalitate de examinare a tubului digestiv. Metoda utilizează o substanţă de contrast pentru a evalua „relieful” intern al tubului digestiv (mucoasa). Are avantajul de a putea examina toate segmentele tubului digestiv prin explorari specifice (examen radiologic tubului digestiv superior prin administrarea substanţei de contrast pe cale orală; enteroclisma – examinarea intestinului subţire prin administrarea substanţei de contrast printr-un tub introdus prin cavitatea bucală în intestinul proximal;  irigografia – examenul radiologic al colonului prin introducerea substanţei de contrast prin anus). Examenul radiologic este utilizat, în general, pentru examinarea tubului digestiv acolo unde endoscopia nu este disponibilă (endoscopia şi examenul radiologic pot fi utilizate complementar), precum şi pentru examinarea segmentelor digestive la care accesul endoscopic este limitat şi necesită tehnici speciale (exemplu: videocapsula, enteroscopia – pentru examinarea intestinului subţire).

Rezonanţa magnetică nucleară (RMN)
 poate evalua variate segmente ale tubului digestiv după administrarea unei substanţe de contrast pe cale orală. Este o metodă cu acurateţe bună şi lipsită de riscul iradierii.

Computer tomografia (CT)
 este utilă pentru evaluarea peretelui intestinal, abceselor, fistulelor. Spre deosebire de RMN, se asociază cu o doză de iradiere al cărei efect cumulativ reprezintă un risc pentru pacient.