Ce sunt Bolile Inflamatorii Intestinale

Ca o consecinţă a îndelungatei preocupări pentru diagnosticul şi tratamentul bolilor inflamatorii intestinale, Prof.Dr. Liana Gheorghe va oferă o serie de informaţii utile despre aceste afecţiuni. În colaborare cu ASPIIR, vă putem îndruma către centre de interes in diagnosticul şi tratamentul acestor afecţiuni şi vă putem oferi un permanent suport informaţional, psihologic şi medical prin interacţiunea cu membrii ASPIIR şi personalul medical avizat/dedicat.

 Prof. Dr. Liana Gheorghe, şef secţia a III-a Gastroenterologie-Hepatologie din Institutul de Boli Digestive şi Transplant Hepatic Fundeni Bucureşti

Ce sunt bolile inflamatorii intestinale?

  • Ce reprezintă rectocolita ulcero-hemoragică şi boala Crohn ? Diagnosticul bolilor inflamatorii intestinale – care este semnificaţia şi implicaţiile ?

Dvs. sau un membru al familiei aţi fost confruntaţi cu diagnosticul de „boală inflamatorie intestinală” – rectocolită ulcero-hemoragică (colită ulcerativă) sau boală Crohn. Atât rectocolita ulcero-hemoragică, cât şi boala Crohn constau în inflamaţia cronică a mucoasei tubului digestiv, în general a intestinului şi colonului, cu anumite particularităţi anatomice şi clinice. Intestinul sau colonul afectat este tumefiat, inflamat, ulcerat, determinând manifestări (simptome) caracteristice: diaree, frecvent asociată cu mucus, puroi şi sânge în scaun, dureri abdominale, scadere în greutate, febră, astenie (oboseală), scăderea apetitului, greaţă.
Cele două denumiri sugerează porţiunea de tub digestiv afectată de inflamaţie. În rectocolita ulcero-hemoragică,inflamaţia („-ită”) afectează strict mucoasa colonului, debutând, de regulă, cu rectul şi extinzându-se la colon pe o distanţă variabilă, în funcţie de severitate (de aici denumirea de „rectocolită”)  Inflamaţia se asociază cu formarea de ulcere şi apariţia hemoragiei în scaun (de aici denumirea de „ulcero-hemoragică”). Boala Crohn a fost denumită astfel după medicul american/new-yorkez Burrill B. Crohn, care a descris pentru prima dată afecţiunea în 1932 ca inflamaţie cronică a porţiunii terminale a intestinului (ileon) – „ileită terminală”. Boala Crohn poate afecta oricare segment al tubului digestiv, de la cavitatea bucală (gură) şi până la anus. În funcţie de segmentul afectat, putem vorbi de ileită, ileo-colită, colită etc. Crohn.Între zonele afectate de inflamaţie pot exista segmente de intestin/colon normale (afectare „pe sărite”). Spre deosebire de rectocolita ulcero-hemoragică care afectează doar mucoasa colonului, boala Crohn poate afecta toate straturile peretelui intestinal – mucoasa (ce tapetează intestinul în interior), submucoasa, stratul muscular, seroasa peritoneală şi chiar ţesutul conjunctiv care înconjură intestinul. Procesul inflamator din boala Crohn poate compromite funcţiile digestive: absorbţia principiilor nutritive din alimentaţie, secreţia intestinală a substanţelor necesare pentru digestie şi tranzitul (mişcarea) conţinutului intestinal. După vindecarea inflamaţiei acute, apare cicatrizarea („repararea”) şi fibrozarea peretelui intestinal afectat. Aceasta duce la îngroşarea peretelui şi îngustarea lumenului intestinal cu încetinirea/împiedicarea tranzitului (transportului) intestinal, până la manifestări de ocluzie. Majoritatea pacienţilor cu boli inflamatorii intestinale prezintă perioade de activitate alternând cu perioade de remisiune în care sunt complet lipsiţi de simptome.

  • Ce trebuie să ştiţi despre tubul digestiv şi rolul acestuia în organism ?

Tubul digestiv începe cu cavitatea bucală (gura) (Figura 1) unde alimentele sunt mestecate şi amestecate cu saliva, cu rol parţial în digestia zaharurilor (carbohidraţilor) şi grăsimilor (lipidelor). După înghiţire (deglutiţie), alimentele străbat esofagul, un tub muscular ai cărui pereţi propulsează alimentele în jos, în stomac. În stomac alimentele sunt mixate cu sucul gastric ce constă în acid, mucus şi variate enzime digestive (fermenţi), ce continuă digestia zaharurilor şi grăsimilor şi încep digestia proteinelor. În duoden alimentele se mixează cu alte secreţii digestive – bila produsă de ficat, sucul intestinal, secreţia pancreatică – cu rol în digestia finală a proteinelor, grăsimilor şi zaharurilor, care sunt astfel pregătite pentru absorbţie (asimilare) în organism, proces care are loc de-a lungul intestinului subţire.
Intestinul subţire începe la unghiul duodenal, are 3-5 m lungime. Segmentul superior al intestinului subţire se numeşte jejun; în el se absorb grăsimile, vitaminele hidro- şi liposolubile (A, K, D, E), proteinele, zaharurile, mineralele (fier, magneziu, calciu, zinc, etc). Vitamina B12 ţi acizii biliari (de care este dependentă pregătirea pentru absorbţie şi absorbţia grăsimilor) se absorb în segmentul terminal al intestinului, numit ileon. Toate aceste procese digestive sunt bine conservate în rectocolita ulcero-hemoragică, dar pot fi afectate/compromise în boala Crohn. Colonul are aproximativ 1,5 m lungime şi rol în absorbţia apei şi mineralelor, ducând la solidificarea şi creşterea consistenţei fecalelor.